Pe Pamant, VISELE .

   

  Mi s -au aprins dorintele in zbor , cantand , dansand, le- a prins focul pe cand vroiau sa urce dealul intesat de plopi.
   Se uitau fluturii dupa ele, cum ardeau in flacari mari, cu mii de scantei si cateodata imprastiat.
Nu mi am mai putut lua gandul de la ele, mi am dus mana la buzunar si mi am numarat betele de chibrit. Era atat de tainic sa ti lasi visele sa arda, in zbor, pe aripi de vant , spre cer...
  Era o dupa amiaza de sambata frumoasa , in care nu mi asteptam decat iubirile noi, zambetele si caldura prietenilor ce nu pleaca din suflet ncii cand vad eternitatea..
mi am adus aminte ca sunt muritoare, ca zilele imi sunt singura comoara, aici pe Pamant si ca am inca timp azi sa traiesc tot ce vreau, ce simt, ce mi e dor, ce nu stiu inca..,,..Doar azi e timp sa arzi dorinte, sa implinesti vise'' imi spuneam ,  si ploaia nu mai venii.
 Am alergat in pasi de dans, cu mine pe scena, doar pe mine strangandu ma in brate, calcandu ma din cand in cand, auzind sunetele din alte colturi imbracate peste pielea mea, cumva. M am aruncat spre mine cu atata pofta de viata , de am uitat de ziua de ieri si de maine.
Colega mea m a crezut intra devar. Oprietena mi a spus ca zambeam pentru cativa oameni tristi. De ce nu? Zambetele hranesc cerul, si ingerii ce ne stau mereu in preajma. Si florile de salcam, si minunile....