DELYA- IDEI SI ZAMBETE

  Ochii tai si simfoniile pe care nu le am ascultat niciodata. Mirosul de vechi si de dragoste pe pielea ta.Atingerile la care am visat in toate timpurile si tot ce am daruit vreodata.  ....O seara splendida, cu lacrimi   dintr o rapsodie, despletite pe o piesa de teatru. Timpul .Sufletul. Am cantat mii de piese, dar nu aceasta romanta in care tu ma imbratisezi   mai bland decat soarele, cu o sfiala din care nu trebuie sa inteleg decat ca ma iubesti mai frumos decat stie cerul sa iubeasca tot ce e sub el..Am mers, dar nu am atins pamantul asa ca in seara asta , cu pasi de o fiinta vie in dragostea din ochii tai.  Dar acum, am momentul perfect in care vreau doar sa te iubesc in toate formele tale , antice, prezente si viitoare, in sunetele ce mi spun ce ti au spus si tie cand m ai cautat si erai la cativa pasi.  Va fi seara in care eu ma daruiesc inimii tale , seara in care bratele noastre   isi vor duce aminte de cartea scrisa de noi in alte odai, candva, demult.. buz

     Am alungat umbra pasilor apasati si am ramas in brate cu un strop de dulceata. Am dat la o parte oglinzile ce le vedeam zilnic , le am intors cu fata in jos si am lasat doar  soarele sa reflecte in geamul ce nu minte imaginile. A fost mai frumos, mai usor.         Acum , pe bucata mea de mocheta  nu mai este nici un oftat, nici un dor, nu mai numar nici  centimetrii de pe ceas, nici florile calcate in picioare de pasi grabiti.    Inca aud greierul de sub fereastra, si- i stiu acum toate povestile pe care mi le canta cu nesat in fiecare seara , si mi e mai bine. Acum  ma bucura sunetele pe care am incetat sa le aud cand imi astupam timpanele cu grozavii dureroase, cu tot ce nu era pentru timpane.Si cate au fost, si cat sper sa nu mai fie.   In seri din astea, ai nevoie doar de tine, de o portie tripla din tine si iar din tine, de putin amestec cu natura si ajungi la o serenata pe care o vrei si maine dimineata la cafea. Cateodata , nu e nevoie de stejari imprejurul inim

Lumina, soare, culori, verde, copaci, zile, zapada, iarba, frunze, noroi, apa, mancare, nori, stele, animale, oameni, icoane... Ei nu le vad. Sunt cufundati in intuneric, intr-o lume care nu poate avea atat de multe metafore, sau expresii libere, sau gusturi si parfumuri care ti raman in suflet cand le vezi cu ochii.Sunt orbi.  Un simplu punct , caruia noi nici macar nu ii dam atentie, o linie, un curcubeu, o limita, toate astea ei nu le au. S au nascut fara geometrii, fara repere spatiale de care noi ne impiedicam tot timpul si care ne fac viata grea uneori; fara unghiuri sau destinatii lungi. Pentru ei , cuvantul ,,lumina '' exista, dar intr un cadru special: in suflet.   Ma intreb ce au in schimbul acestor lucruri pe care noi le avem , dar ei nu le vad. O- r fi avand lumi minunate, povesti care se aud altfel, sunete care le spun altceva decat noua? Probabil ca da.    De si nu pot vedea ce vedem noi in fiecare zi, cu siguranta vad si ei ceva. Doar ca o fa

  Si daca nu ar mai exista dorinta si curiozitatea unei iubiri blande ca a tale, ar fi mai usor. Dar e greu sa vezi iti cant undeva in departare soapte, poate blande, poate indiferente. Si tu te imbraci mai bine atunci, sa nu ti fie frig. Eu ..te vad si plang.     Spatii ce nu le pot umple acum nici macar cu punte de suspensie ma obsedeaza in tacerea ce ne apartine acum….si cred ca nu meriti obrazul patat de picaturi pure ,   cel putin nu   acum.   O sa ti treaca , o sa mi treaca.o sa ne uitam din priviri dar nu din suflet. Si poate ne vom vedea, mai primitori si mai intelegatori in alta viata…, M au imobilizat cateva momente de la intrarea ta pe scena cand te am cunoscut . Stateai pe scena si eu te cunosteam si altfel, mai personal. Te stiam undeva in intimitatile tale si tu nu mi stiai pasii prin camerele tale secrete, insa asa sunt eu, unde vad o usa inchisa, intru si gasesc povesti pe care le spun mai tarziu . toti imi dau in final dreptate.   Tocmai   intrasem intr o cam

 Un centimetru de intimitate. Un snur de imagini aprinse, parafrazate, cu miros de lavanda.Firele mele calde de par si respiratia ta adanca.    Joc febril, secunde in asteptare si ..start! Soapte undeva in spatiile dintre axonii mei si dorintele tale, apoi tacere. Unde? Cand?...cum???!Da - mi mana. De ce nu aprinzi lumina? Nu te vad prea bine. Tunete din plamanii tai si eu, chiar in bataia lor. Spasme secundare, cu gust odios de frenetic si flash-uri palpabile. Le vezi ?   Dar tu ce faci?Adormi....?!!?Vinul ala rosu.Da -mi repede un foarfec , trebuie sa tai panglica asta ce s a agatat de noi.  ...secunde sau minute iar, putin mai tarziu. Am niste prafuri in gura cu gust ciudat, mi ai dat ceva? AAh, am uitat. Nu trebuia sa mi iau pastilele azi. Macar am mai facut o prostioara pe ziua de azi. Sunt ..multumita.  Tu ce faci acum? A, te ai ..trezit. Sa trag perdeaua? Poate e mai bine. Nu, o las asa , e mai comfortabil pentru cearsafurile tale . Eu cred ca ma voi duce la Nadia

...Sunt oameni si locuri. Oameni frumosi, locuri placute. Oameni urati, locuri neprietenoase.  Locurile preiau din energia oamenilor. O absorb ca pe un burete si cei care intra in contcat cu locul respectiv, pot sa inhaleze aerul toxic sau sanatos de acolo.    Din cand in cand, oameni cu bagaje de energii  cotropitoare vin in locuri calde, si le rapesc tot. Un loc care avea poate un nume, o amintire sfanta, o ambianta anume, poate ramane dintr o data mut, fad, ca un ciot. Peretii, daca sunt sufera, mobilierul sufera, chiar si tavanul devine mai scund. Si oamenii se pot intoxica foarte usor in astefle de spatii in care nu circula energii pozitive.Pot avea senzatia ca vor sa plece mai repede din acel loc, ca sunt nelinistiti sau devin dintr o data furiosi si irascibili. Oamenii ceilalti, cei care dau din energia lor pozitiva, plina de caldura , unui birou, unei case, unui spatiu, au ceva aparte. Ei imprastie din dragostea si linistea lor, din seninatatea lor si locului in care