Unei persoane dragi

Cat de bine a ales natura chipul si firea ei , construita intr o zi de luni , atunci cand vantul se porneste si sunt atatea de facut.
 Puternica ca o stanca ce sta in fata timpului nemiscata, stiind doar inaltimea si zarea intinsa, ea isi indreapta ochii mereu catre cei ce au nevoie , si nu stiu din taria ei.
 Un inger ar spune ca ea , pamantean neobosit de drumuri ,  a coborat direct din cer doar ca sa aseze pietrele de pe cararile altora, pentru ca poteca sa fie mai neteda si ei sa se bucure, pasind mai senini pe ea...
 Un curaj mare si o inima increzatoare a pus Dumnezeu in ea, caci altfel cum sa infrunti inaltimile pline de vant, furtuni si viscole? Cum sa ramai in inima unui om daca nu prin ceea ce esti si pentru ce ai facut pentru el?
 Raurile ei sunt pline de apa vie, acea apa pe care nu te mai saturi s o bei si sa ti potolesti setea din suflet. Face asta cu cuvinte si cu inima ei calda si plina de iubire. Si apele, cuvintele  ei nu seaca niciodata.

 Viata i a suras si i a  dat putin din toate, zahar , otrava, liniste , furtuni  si fericire, caci cineva a stiut ca ea va gusta atat cat trebuie din toate . Fara cale de gres.
  Candva, in vremuri mari , am trecut si eu pragul casei ei , si am ascultat povesti de demult, cu chipuri tinere si  colorate de pensula vietii darnice, iar cuvintele ei pareau sa aiba ceva din tineretea care nu ia sfarsit niciodata... Calme ca si valurii marii in asfintit, pline de adevar si dragoste, sunt scriituri adanci care au ramas in mine , langa numele meu. Uneori miracolele se intampla la doar un pas de noi, si noi nici nu stim.  Atat de mult a lasat ea in mine, mai mult decat am luat eu singura de la viata.
 Fiinta dulce , lasa ti chipul bland pe umarul meu, lasa mi mie acum mostenirea ta, lasa mi mie gandul si cuvantul tau si dragostea ta mare , sa pot si eu netezi alte drumuri ce nu mi apartin , dar care exista in viata mea...Stiu  cum sa cant cand tot pare a fi doar intindere de apa, spune mi care sunt primele tale seminte care fac sa creasca copacii inalti si falnici din livezile de candva ale bunicilor...
   Cu dragoste, copacul caruia i ai dat candva din apa ta vie ....