DELYA- IDEI SI ZAMBETE

    Hello my love It's getting cold on this island I'm sad alone I'm so sad on my own The truth is We were much too young Now I'm looking for you Or anyone like you We said goodbye With the smile on our faces Now you're alone You're so sad on your own The truth is We run out of time Now you’re looking for me Or anyone like me Na na na na… Hello my love It's getting cold on this island I'm sad alone I'm so sad on my own The truth is We were much too young Now I'm looking for you Or anyone like you

              Imi vin in minte atat de multe persoane, cu trupuri atat de diferite, frumoase, altele comune si totusi frumoase si simple. Ce se ascunde in ele ..e secretul.  Trupul meu, sau al tau sau al ei va fi diferit. Ceea ce conteaza este ce lasi sa se  vada dinauntru spre afara: acea stralucire, acel hohot al vietii prinse in maini, zambet sau lacrimi; acea arie muzicala pe care o auzi cateodata atat de clar din anumiti oameni si nu stii daca ai inebunit sau nu; acel val negru de energie care te face sa vrei sa pleci cat mai repede de langa unii oameni sau sa revii langa altii...   Ne plac trupurile frumoase, sculptate poate.Le admiram in secret, o spunem cateodata , ne frustram ca nu avem un trup ca al prietenei noastre , ca barbatii stau la coada la ea ca la paine pe vremea unui raposat , ca atunci cand isi pune mainile in par e mai ceva ca o zeita. Si poate nu ne dam seama ca ii invidiem atitudinea ei ce salasluieste si este sustinuta de tot corpul. Ca in co

Si iata furtuna cum miroase peste parul meu , se incordeaza in tacerea ei si in auzul meu , dincolo de intunericul dintre noi..  Am vazut si norii alergand-o, facand-o usor  usor sa devina tovarasa mea. In cer tacere, pe pamant fulger . Si poate ca nu am crezut in existenta ei  pana cand primii stropi de ploaie nu s-au uitat spre mine.Am stiut ca mai e o cale: copacul.   M am dus la el cu vorbe despre ploaie si el m a ascultat tacut.Vantul gemea uneori, un vant ce nu a reusit sa mi patrunda in piele. Ma simteam atat de bucuroasa ca aveam haine pe mine...Si totusi pielea creiona stropii in sufletul ei..   I am dat libertate putin pielii, am dezvelit o ici si colo in fata ploii si umezeala aia o stiam de atat de mult timpo.. Acida, dulce, cu pete albe in urma ei pe porii mei.  Chipul furtunii era acoperit  dar i am vazut ochii lacomi de a se napusti asupra mea si de a ma face pentru cateva momente sa mi pierd aroma si incertitudinea.  .... Cred ca am stat asa un timp eu si cu ea

Uneori trairi abrupte si focuri adanci vin /revin; de multe ori le las sa arda, in mine, cu mine spectator- nu mut, nu mut.                 Alteori as vrea  sa le iau una cate una si sa le bag intr o incapere , intr o camera cu multa gheata.Sa le dizolv  fata aceea ce ma chinuie cand sunt vulnerabila in trairile mele  extremiste...                                              Nu poti fi vulnerabil fara sa simti  tot focul acela  cum vine sa te napadeasca? De ce nu poti fi doar vulnerabil, si atat?  Da, as vrea sa pot ingheta de multe ori toate creaturile, toate focurile, toate spasmele..                                                  

Stateam si ma uiteam in aceasta dupa amiaza pe geam...ascultand pasarile bucuroase de venirea primaverii. Si uitandu ma departe, in zare, la dealurile ce se inaltau falnic in fata ochilor mei, mi a venit un dor de copaci, de a sta pe iarba care nici macar nu a iesit, de a asculta tacerea pamantul si de a privi multtt..Nu am mai facut o de mult si imi lipseste atat de mult.. Cand eram pe culmile copilariei, ma duceam adesea in serile de vara in lunca din spatele casei si ma bucuram cateva ceasuri de tot ce era verde, viu , ciripitor, colorat, zumzaitor,  si promitator.Asta era...gaseam o promisiune de fiecare data cand alunecam acolo, prin frunzisuri, prin ierburile ce uneori imi zgariau picioarele, printre scaietii si florile pline de viata, pline de natura aceea uimitoare..Promisiunea ca si maine va fi acolo, acel ceva, care sa mi gadile atat de frumos sufletul, si ca o sa fiu si maine, fericita..  Stateam pana tarziu, imi placea sa adulmec seara odata cu florile si sa le spun chiar

  Otravurile ce nu si au gasit locul decat in salasurile cele mai adanci au plecat , au murit.Nu vreau decat sa fiu libera ca pasarea cewrului, nu caut decat inaltimile si aerul lor rece si pur. Nu stiu alta cale decat iubirea care da nastere fericirii.    Imi abandonez frica, teama , suspiciunea sau nesiguranta pentru ca vreau sa exist.Vreau sa traiesc, si pentru a trai este nevoie de a iubi! Si cat de mult sunt, si cat de mult aflu in iubire despre mine...

Stau uneori si calatoresc in timp, in locuri pline de cuvintele timpului, a artei si a maiestriei, poate si a luxului. Merg incet, trec prin fiecare loc ce mi spune povestile lui , si mai vreau sa stau si sa mai cunosc, dar mai vreau sa merg mai departe , sa vad si mai mult.  Unele adevaruri le cunosti doar calatorind, doar tu, cu un bagaj mic la bord, cu ochelarii pe ochi, trecand prin tari insorite, cu palmieri si constructii imense..Fiecare loc are mirosul lui, si ti aduce undeva in tine o nota finala a unui parfum original. Fiecare strada, om, casa, cladire, gradina , magazin nou iti poate spune ceva ce doar in carti mai gasesti, dar nu cunosti pe deplin.Asta mi se pare a fi frumusetea sublima a calatoriilor..descoperirea noului.Si cum noi oamenii, specie de curand etichetata ca fiind inebunita dupa nou ne ducem mai mult de 40 la suta traiul intr un context vechi si hain, ar fi recomandata putina dopamina pentru creier:) As calatori peste tot , cu toti oamenii de orice culo

Si curge timpul printre noi,  si mai vrem o clipa ca cea care tocmai s a dus. ne punem adidasii in picioare sa alergam febril dupa ea,  si o cautam, dar nu mai e...  Clipa s a dus. A fost inlocuita cu alta pe care nu ai simtit o , Caci erai prea flamand dupa cea pe care o urmareai. Cu ochelarii mari pe gene,  Fugeai dupa momentul ..trecut.  O clipa, o poveste . Un minut doar intr o viata. O viata intr o secunda, ce o vei trai ca pe o picatura de sange in venele tale. Viata, dar momentul? Traieste, azi si maine si ieri  Traieste acum!

Si uite ca e soare, un soare prietenos ca un doctor bun ce stie exact unde sa se duca cu investigatia...:) Imi place speranta din soarele asta, imi place iubirea din razele lui care ajung pana la noi, imi place caldura ce ne mangaie trupurile , imi place!

    Mio caro cidade..  Spune mi tu in ce limba m ai inebunit atat de tare, spune mi culoarea viselor tale  Lasa ti oamenii nebuni de dragoste si viata sa te gaseasca in adnacuri si sa mi povesteasca mie apoi Trece ti ecoul prin urechile nebunilor, si lasa i curiosi de fericire  Muta ti palmierii, dar nu uita muntele ce vesnic strajuie pentru cineva, cineva, cineva  Strange la poalele tale noaptea urlete si sange din viata asta si da ne una inchipuita pana acum doar  Canta ti somnul dulce pentru copii tai si fii nebuna..fii nebuna de viata si de sete de a trai .    Si cum stii tu sa expiri atata existenta, si sa clocotesti inimile unor biete fiinte venite la tine            Si cum le zambesti , dar de fapt, ii induci in eroare.      Esti cutremurul din oamenii ce nu stiu sa moara aici , nici dincolo.    Esti piatra ce sta in calea ta .    Fii asa ..                   Te admira atat de multi ochii nestiutori si necuprinzatori.   

    Lasa mi mainile sa te incalzeasca .Nu le opri, au atatea de daruit, Lasa mainile sa ti scrie cald, randuri dintr o viata pe care nu o cunosti,    Lasa mi mainile sa ti cutreiere firele de par, brunet si alb, si sa le numere anii, Lasa mi mainile sa te conduca la intuneric, atunci cand ele se aseaza pe ochii tai,    Lasa mi mainile sa ti cante un cantec de noapte buna atunci cand strabat un trup istovit, cu miscari blande, Lasa mi mainile sa ti spuna focul si iubirea din mine atunci cand le intalnesc pe ale tale,    Lasa mi mainile sa ti mangaie buzele si chipul in dimineti sau seri de chihlimbar, Lasa mi mainile sa te cheme cand nu esti sigur de vocea din tine,    Lasa mi mainile sa ti vanture obrazul, cand ma ranesti Lasa mi mainile sa  stie tot despre emotia noastra impreuna ,    Lasa mi mainile sa ti asculte inima, cand nu stii ce poveste urmeaza ..

     Ca era colo, o stia prea bine.Un amestec ciudat intre cafea si ciocolata de menta, la care se gandea atat de mult de cateva zile, si la migdalele pe care nu le gustase niciodata.Era o pofta nebuna de lucruri necunoscute, vii, ce i cantau usor la ureche si cateodata chiar o inebuneau.Nu stia cand o sa ajunga sa le aiba pe toate acele placeri satisfacute, dar visa la ele ca la o noua viata, ca la viata pe care ar fi creat o cu mana unui arhitect  perfect si sublim. Si faptul ca nu le avea acum, in momentul in care  s ar fi rasfatat cu necunoscutul pe buzele i pofticioase dupa viata in toate culorile si aromele, o facea sa aiba un chip interesant; o urma de mister i se cuibarise in ochii ei caprui de femeie. Aromele imaginate de ea despre care ar fi vrut sa povesteasca la toti , chiar inainte sa le cunoasca erau promisiunile vietii...                                   S e adancise intr o lume creata de ea, si acea lume o purta pe undeva pe strazile braziliene, trecand pe

Scarile se rupeau incet sub umbra lui de calcar atat de grea.Aparuse de nicaieri, si nu intentiona sa si onduleze trupul pe sub usa , sa se piarda putin cate putin, se marea din ce in ce mai mult.Isi aduse aminte ca in ziua precedenta cand aparu, nu ii fu frica .Ea era ascunsa sub scari , cu pletele ce nu ii tremurau catusi de putin si cand auzi scarile isi tinu respiratia.Se uita in intuneric dar nu vazu nimic.Apoi, Umbra aparu dintr o data in fata ei, scrutand o vertiginos in sangele ei caldut. Era la fel cum o stiuse si pana acum, poate doar mai indrazneata.Si faptul ca acea umbra avea o libertate pe care ea nu o cunoscuse nicicand, o facea sa se revolte acum, la a nu stiu cata vizita in ani de zile, pe somn si pe zi. Ea nu putea pleca de sub scari, umbra venea , statea si pleca cand si unde vroia, lasand o cu o infinita dorinta de a evada de acolo...  Candva, ea nu era umbra....

Nu de mult, dar parca de o eternitate, mi am gasit un nou loc unde sa vin acasa dupa servici, unde sa mi asez trupul in patul atat de primitor , unde sa mi gasesc liniste si sa binecuvantez prezentul. E un loc ce ma are in suflet, nu stiu inca cu ce si de cand, sau poate ce daruri am pus eu aici , pentru el; dar e atat de bine si de mult calm in mine si in el ..in acelasi timp.. Stii, tu Delia, niciodata nu ai simtit o casa ca fiind un loc definitiv al tau, nu ai avut nici un sentiment de posesiune al unui loc , poate inafara de casa parinteasca..Si cgiar acu ceva vreme scriam aici ca nu ma simt intre patru pereti, ei nu exista, ei nu sunt limite.Ciudat.M am opus totusi sa plec din acel loc in care nu simteam nimic.Am acceptat totusi intr un tarziu, ca poate ceva mai bun ma astepta si acum imi dau seama ca asta era intr adevar.Locul asta ma astepta, sa ma intampine in fiecare zi cu o vorba buna, cu un zambet, cu o liniste si o forta a vietii inimaginabila..Si de ce se mai mira c

Daca ai sti tu , suflete calator cu zambetul tau sarmant cat de putin ai stat si cat de mult mi ai daruit..Cat de intens ai stiut sa lasi sa fie totul in urma ta, cat de neprietenoasa plecarea ta si umbra aievea peste tot.Si tocmai de aceea, am stiut inca de la inceput ca este mai mult decat pare a fi la inceput, am stiut ca noi doi  vom fi cumva..in acelasi timp. Daca ai sti ca mi ai redat o libertate pe care nu mi am permis o niciodata, daca ai sti cate m ai invatat despre mine si cate ai sa ma mai inveti..Ai fost actul pe care l am semnat cu intarziere dar cu o luciditate totala, cu acord deplin.Inca o data multumesc! Esti o lectie de pret, de valoare pe care nu am de gand sa o risipesc! Tu zambet cald, ochi ispititori si voce de stapan si sclav..

      Am inceput ieri sa citesc un roman de al lui Paulo Coelho, intitulat ,,11 minute''; un roman despre viata unei fete din Brazilia ce devine prostituata in Elvetia.Un roman obisnuit la prima vedere, dar cu pensule filozofice , spirituale, si existentiale ..O invitatie la reflectie abrupta a sinelui nostru real, la inlaturarea mastilor ce ne tin exilati in viata de atat de multe ori, si da e vorba de exilul sufletului. . .     Cartea m a prins irevocabil cu o pofta de a o citi, devenind din ce in ce mai provocatoare si mai furtunoasa.Am recunoscut in mine chiar cateva masti, cateva comportamente daunatoare si letale pentru supremul din mine...    Si m a mirat ce poate face un scriitor bun : incepe cu o previzibila carare pe care te duci stiind povestea din roman, inchipuindu ti chiar inainte de a afla  ce o sa se intample, pastrand in acelasi timp o umbra de mister, evocand ajutoare ale creatiei sale, ale ideii sale centrale -figuri, situatii , personaje- si mentinan

Am intins mana zilele astea dupa stele..am cautat una mai indeaproape, una speciala. Alergand , respirand pe campia intinsa si gustand din aerul atat de gustos si plin de viata, inaintam cu o bucurie certa de a fi atat de aproape de ceva.Am auzit cantece diverse , triluri, am intalnit si gropi in care as fi putut sa cad pe poteca mea, dar am stiut sa ,,sar '' si nu am patit nimic..  Ziua sau noaptea nu le mai deosebesc, ambele au acelasi cer pentru mine, aceeasi stea care vrea sa fie gasita atat de curand, pe care o vad si ziua si noaptea , si in somn si cand sunt treaza..E steluta mea si glasul ei imi  canta frumos in suflet...E promisiunea cea  mai dulce pe care ma avut o vreodata de la mine.Si steluta se indreapta tot mai mult spre mine in fiecare zi!

            Primavara  dulce, pune te in palma noastra si ne da caldura- n  inimi! Strange raze si iubire, si revarsa peste noi tot ce noi dorim , tot ce ne este bun !    Du te  peste tot in lume , fa ce trebuie sa faci si lasa ne mai calzi si mai iubitori!  O primavara infloritoare tuturor!