Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Curajul de a infrunta furtunile

Imagine
  Am fost cu totii , in mijlocul,, furtunilor'', al tunetelor si al dezlantuirii. Am vazut cum vine furtuna, se dezlantuie incet si creste si creste pana simtim ca este mult, este poate incontrolabila. Si totusi, ce ne face sa avem curaj sa rezistam acelor furtuni care par interminabile? Speranta? Increderea?  Faptul ca stim ca au mai fost si altele si o sa treaca si asta, si urmatoarea?  Faptul ca stim ca ele sunt ceva trecator dupa care urmeaza soarele pe cer? Ce?  Toate acestea la un loc si  poate ca mai este loc de ceva .Poate ca stim undeva in strafundurile noastre ca o furtuna ne dezvaluie ceea ce nu putem vedea bine cand este ,,senin'' . Si ce nu poti sa vezi? Acel soare in toata maretia lui, viata , existenta. Poate ca undeva in noi avem acea dorinta a ne trezi a doua zi dupa furtuna  si sa respiram din nou mai calmi, mai blanzi, pentru ca am trecut de inca o furtuna a vietii si suntem tot in picioare. Poate de aici ne vine curajul  de a infrunta furtunile.

O zi geamana

Azi e ziua de nastere a unei prietene de suflet cu care m am reintalnit , aici, de curand. La fel ca si ea, eu simt ca ne cunoastem atat de bine si suntem  legate printr un fel de trecere in alte timpuri,  e mai degraba ceva ce nu tine de perceptia mintii.  Ma bucur azi pentru cea de a 26-a aniversare a zilei in care s a nascut , pentru 26 de ani de existenta pe acest pamant minunat si pentru viata ei. Ma bucur si ii sunt alaturi cu inima, azi si maine si multe alte vieti!      LA MULTI ANI SUFLETUL MEU DRAG!

Dizolvare

 Ma doare tot in mine, ma pierd , ma dizolv...Oare ma duc spre un alt abis despre care se vorbeste ca ar fi normal ca si stare pentru o alta etapa din viata sufletului? Mi e atat de rece aici si parca nu sunt, si totusi sunt dar nu total.  Ma simt milenara; o neliniste colectiva urla in mine ca o vorbarie infinita si  totusi..mai am un pic de rabdare sa aflu ce si cum si pana cand..  Mai stau.Cu mine.                                  Cu voi, suflete ce abia ati inflorit, sa va privesc si sa va dau din mine apa.

Ma pierd in binecuvantari

Viata nu mai este ce a fost. Unde a incaput candva atat non - sens creat in fiinta asta nu mi imaginez. Cum de a putut ea sa nu stie cararea ce era undeva in spatele umbrei?   ...era nevoie de nu numai o umbra , ci de cele mai urate ca ea sa vada lumina cum se asterne pe fiecare clipa de  dimineata, amiaza si seara...    Si clipele s au transformat in ore , orele in zile, si zilele in luni de zile...Si a inceput eternitatea .Unei vieti, a unui suflet si a unei iubiri. Prin acestea, a inceput  sa ploua cu binecuvantari. In fiecare zi, poate nu una, ci mai multe.Oameni frumosi , deschisi, plini de nobil, pur si rai intindeau mainile catre ea. Si nu era o saptamana in care obrazul sa nu ii fie atins de lacrimile fericirii...Cartea adevarului izvora din ea  si isi asternea literele pe constiinte mari . Era ceea ce alesese  zicea ea , in alta viata. Si nu ar fi vrut altfel. Nu ar fi vrut nimic mai mult  de un mic dejun pe patul vietii cu aroma Universului si a Divinitatii impregnat acolo!

Lupta castigata

O alta noapte a trecut.Am pasit spre ziua un pic mai linistita  fizic, si am inceput sa simt ca greul e pe cale de a trece ; durerea se evapora in umbra  puterii si a increderii. Cred ca nici nu ma asteptam sa ma simt mai bine, sa pot merge un pic mai usor, fara sa ma doara.  Sa stii ca ai ti ai dorit sa te faci sanatos si ai luptat mental si fizic cu toata durerea  , apoi sa vezi ca e din ce in ce mai bine , e incurajator. M au ajutat multe persoane in lupta aceasta si le sunt recunoscatoare. Astept zile pline de sanatate interioara, am incredere in corpul meu, in resursele mele , si mi traiesc viata din ce in ce mai frumos!

Pe banca vietii

Am stat ieri pe banca vietii laolalta cu batranii.Le am simtit durerile, intristarile si povara anilor. Cu toate astea , am simtit niste suflete inca calde si cu viata in ele. Putin tremurande, insa cu viata. Si am stat in tacere, ascultandu le pulsul si dorintele.Era frumoasa tacerea aceea. Am stat in fata vietii poate jumatate de ora ce mi s a parut o eternitate.Nu vroiam sa plec de acolo, era ceva mistic. Cateva ore mai tarziu, dureri fizice, trecatoare m au invaluit. Si chiar asa, ele sunt atat de nesemnificative fata de alte dureri ale sufletului.Sunt nimic.Trec si vine si bucuria si forta de a merge mai departe.Te desparti de ego, de tine in mod egoist, si mergi sa le simti durerea altora, ca un calator ce poate spune un ,,Buna ziua'' sincer si din inima unui taram necunoscut. E nobil, e curat si inaltator. Dincolo de frica, de lacrimi, omul are mereu un izvor de putere in el ce nu seaca niciodata. Este izvorul pe care l insotesc ingerii catre drumul catre rai.Sa sim

Barbatul ,,comun''

O prietena m a sunat de dimineata spunad ca are nevoie sa vorbeasca cu mine in legatura cu o situatie care a facut o furioasa. Aflase aseara ca o prietena destul de buna se vede cu barbatul cu care este ea in prezent. A aflat de la o prietena comuna , care i a zis ca acea femeie pe care o credea prietena spusese ieri intr o discutie de rutina ca s a vazut cu un tip si e foarte incantata. Descrierea acelui barbat era perfecta si reflecta barbatul cu care se vede prietena mea.Dandu si seama de asta, prietena mea, L. a sunat o pe respectiva, insa fara raspuns, l a sunat pe el, barbatul comun dar fara raspuns din nou.A inteles ca este adevarat. Vorbind cu ea la telefon ,i au dat lacrimile.Simtea furie pentru acea femeie care se pretinde a fi prietena dar se vede pe ascuns cu barbatul din viata ei. Simtea durere , acea durere a tradarii. Mi a spus ca nu intelege de ce .Nu i am putut spune decat ca unii oameni nu au capacitatea de a se iubi destul de mult pe ei insusi incat sa nu se angrene

Ordinary...

Deja nu mai este ciudat cum vin raspunsurile in viata mea.In fiecare zi aflu ceva , un raspuns la cate o intrebare care se perinda prin minte.Si e minunat.Sunt atat de recunoscatoare pentru modalitatile in care noi oamenii avem acces la cunoastere..Eu in ultima perioada aflu raspunsurile prin mine insumi, caci ele se  afla deja in mnine, si traiesc doar o stare de reamintire a lor.Ce  i drept, am lucrat sa ajung aici si inca lucrez, e proiectul cel mai mare al meu care ma face sa cunosc cuvantul perseverenta si chiar sa l aplic si in alte situatii de viata.Wonderfull! Si fiindca ma aflu in concediu medical , nici asta nu mi se pare straniu.A venit la timpul potrivit, poate ca eu sa am mai mult timp pentru lucrurile care ma preocupa.Si nu pot decat sa ma bucur, mai ales ca starea de sanatate e buna, o tin sub control cu ajutorul resurselor inimaginabile pe care le are corpul meu -mintea este unul din ele!

Between worlds

Imagine
  Perfect, perfect, perfect...O zi mai noua ca cea de ieri, cu mai multa viata in ea, cu mai multa libertate, cu mai multa bucurie si ..perfectiune! O melodie veche, un sentiment de eternitate , de non- timp ma invita sa stau si sa traiesc si maine , tot mai departe si doar cu mine. Copilul din mine e fericit azi, l am hranit si acum doarme frumos , asteptand soaptele mele calde sa i vegheze somnul de inger. Atat de multa supraconstiinta ..cateodata stau si nu as pleca, ma indepartez putin si revin acolo , pe acea tarana rece pentru tine si pentru tine si pentru el si ea..Sub picioarele mele nu sunt decat fragmente din viziunea unei vieti perfecte. Si calc , merg, si vad. Multe.Lucruri ce vor fi.

Parfumuri

Imagine
Sunete pe care nu le am cunoscut in suflet pana acum imi ating interiorul incet, bland si cald la ora asta tarzie...atat calm... ma las abandonata in bratele acestei parfumate frenezii, dincolo de tot. nu pot, nu vreau sa plec de aici, voi reveni in alta seara cu aceleasi ritmuri de vis..  Vino, suav parfum si atinge ma in adancuri inca o data, si inca o data, lasa ma sa nu vad, sa nu stiu altceva inafara de ce poti naste in aceste momente in mine...Te chem ,mai stai. Nu am sa vad maine dimineata nimic din ce nu am vazut azi, nu te voi strivi in rasaritul soarelui, pierduta intre 2 lumi paralele.Nu.Vei fi aici.

Miracolele exista in fiecare din noi

Imagine
,, ,,Miracol'' , un cuvant mare pentru unii sau atat de familiar pentru altii. Din perspectiva mea, este un cuvant ce exista si are viata. Ce ar fi un miracol? O intamplare neobisnuita, de multe ori inexplicabila, care se produce cu ajutorul unei forte invizibile si este de natura divina.  Ca si in alte cazuri, nu am reflectat pana acum la acest cuvant, nu l am gasit oarecum in viata mea pana acum, nu s a produs ceva care sa ma faca sa zic ,, Asta e un miracol'' . Dar zilele astea , stand atat de mult cu mine in interior, ascultandu mi vocea inimii, simtind lucruri atat de pure si frumoase, incep sa mi dau seama de multe miracole care exista in viata mea.  Unul , si cel mai frumos din ele este insasi viata care curge prin mine si care creeaza prin mine. Si nu, nu zic nimic exagerat. Viata mea e demna de cuvantul ,,MIRACOL'' , da este. Cineva cu o putere mai mare mi a dat atatea daruri prin care acum pot sa creez, pot sa ajut, pot sa fac ceva semnificativ

Free expression of joy

Astazi, am avut parte de ceva frumos.Am avut ocazia sa fac cunostinta cu o parte din cuvantul ..,,caldura''. Asteptandu mi randul sa intru la doctor, stateam si ma uitam. La un moment dat, pe holul respectiv a venit un domn  batran , la vreo 60 de ani, dar prezentabil, batos cum se spune..Cauta probabil pe cineva ca se uita la toate usile, cand deodata ochii i s au marit si chipul i s a inseninat cand a dat cu privire a de o doamna ce tocmai se ridicase de pe un scan si statea cu fata spre el. ,,Doamna profesor!''  -,,Domnul profesor! Ce bine mi pare sa va vad!''  Au urmat o conversatie scurta , apoi cei doi au intrat intr un cabinet.  Eram martora a expresiei unui sentiment frumos trait de oamenii aceia doi de la cativa metri departare de mine, in acelasi timp si cu aceeasi intensitate.Am stat si i am privit atent, si inca de la prima exclamatie a domnului profesor doctor, am zambit involuntar. Ma bucuram sa vad doi oameni care nu s au mai vazut de m

Intrebari

Am stat adesea si  m am intrebat de ce unii oameni au o viata linistita, fara obstacole majore, fara probleme, fara greutati si altii au de zici ca la ei si- a rasturnat Dumnezeu sacul cu belele. De ce unii au parinti iubitori, de ce altii , in schimb , cresc fara caldura parintilor...De ce altii construiesc mereu, de ce altii vad ca tot ce construiesc se darama..De ce unii oameni care nu merita mor si altii traiesc?  Nu cred ca pot sa  mi dau un alt raspuns decat cel pe care -l stiu deja..Dumnezeu pune pe umerii unor oameni greutati mari ca sa se aplece, sa se ridice si sa pretuiasca si mai mult viata.!

Fericirea si lacrimile

Imagine
 Te- ai uitat vreodata in oglinda atunci cand ai plans de fericire? Ai vazut ce roua sta in ochi, ai ascultat cum se aud lacrimile parcurgand fiecare milimetru si apoi centimetru de pe fata ta? Ai vazut ca si ele zambesc?  Am plans intr o seara de fericire, cu tot sufletul..nu au fost multe lacrimi, dar nu ma mai saturam de acel obraz umed si mirosind a implinire...simteam cum tot interiorul este in ochii mei. L am vazut.Era curat, linistit,  si inocent ;ca un copil care se trezise din somnul lui.  Nu mi a placut nicodata sa plang atat de mult.Era ciudat totusi ca lacrimile nu erau multe, dar fiecare picatura imi povestea viitorul.Imi prezicea secunda si ora la care visele mele se vor trezi la viata. Si inca un zambet aparea. As mai fi plans inca doua ore, dar lacrimile s au oprit , lasand in urma un curcubeu in privire si in inima. Nu am stiut niciodata pe de rost culorile unui curcubeu pana in acel moment... .Eram in doua locuri deodata- in cer si pe pamant.
Imagine
Aievea.  Imagini peste imagini, una cate una prind contur, se intrepatrund ca marea cu nisipul si tarmul ala care asteapta sa fie udat... Si ti pot zice si ora la care valul ala mare s a izbit acu cateva zile de creasta tarmului si l a facut sa planga , unduindu se in urma lui..Bucatele mici din mal au sarit in sus... Nu inteleg de ce a fost totusi acelasi apus de soare. Nu era cazul. Culorile trebuiau sa se uneasca unele cu altele .Apa mirosea totusi urat, a alge , si a tine. Te intindeai peste tot, da, si nu vroiai sa lasi marea aia faina sa respire curat din aerul  serii. Si chiar ma enervai. Dar am inchis ochii si marea a devenit un desert .Nu mai era nimic acolo nelalocul lui. Spatiul arid  fremata dupa ploaie , dupa un strop din lacrimile universului. Stelele radeau fericite . Eu..auzeam cantecul unei sirene din acea mare pe care nu o mai vroiam , asa ca mi am inchis casetofonul ala. Oricum ascultasem deja la el prea multe casete  si povesti. Mai tarziu, cand desertul s a tra
simple life
Imagine
    Reflectii  cu gust de insomnie Multumesc...Pentru ca m ai lasat sa ti vad sufletul, chiar daca nu s a lasat descoperit, la fel ca acel trandafir stingher care nu avrut sa fie atins de vreo mana .. Multumesc pentru putinele clipe pe care le am petrecut cu noi, cu zambetele tale, cu caldura ta..Multumesc pentru momentele in care m ai facut sa ma simt singura femeie din univers; si pentru ca acea imagine ai lasat o acolo cumva...Multumesc pentru soaptele trimise catre tamplele mele la ore tarzii din noapte cand ochii imi erau inchisi dar tu erai treaz, langa mine..Multumesc pentru ca ai trezit in mine senzatii de care nici nu stiam ..Multumesc pentru ca m ai lasat sa ma trezesc in locuri ascunse fara sa ma tem de ziua de maine.Multumesc pentru ca ai fost atat ..de aproape. Multumesc ...si vreau sa stii ca, chiar si acum, cand nu mai esti aici, te mai pot pastra acolo. Mi e de ajuns si pot zambi...