Copilul uitat
Nu stiu daca aceasta zi mai are vreo insemnatate pentru noi, cei,, mari''. poate ca nu are; am crescut, nu ne mai ,,permitem'' sa intram in lumea fara de griji a copiilor. Dar daca ai un moment in care esti singur, doar tu si gandurile tale, adu-ti aminte de clipele incrustate in eternitate din copilarie! Adu- ti minte cum era ,,viata'' in ochii tai atunci, cat alergai visand cu ochi deschisi si nu te opreai decat in plasa altui vis ce se tesea in fiinta ta fericita de copil.. Stiam atunci sa privim florile, sa le mirosim pana ramaneam cu polenul lor pe nas, inaltam poate zmee cautand cu ochii cerul si imaginandu- ne ce e dincolo de el, ne bucuram de simfonia naturii , eram puri ....nimic nu ne oprea, nu stiam cuvantele ,, nu pot'' , viata era o carte ale carei pagini noi le coloram in fiecare zi, cum vroiam. Adu- ti aminte cum radeai neincetat pana te certau parintii, cum asteptai povestile de seara ale mamei si locul de joaca...erai un omulet